Termenul de poluare provine din cuvântul latin “polluere”, care înseamnă contaminare. Astfel, într-un limbaj simplu, poluarea poate fi definită ca fiind procesul de contaminare a aerului, a apei, a solului sau a altor părți ale mediului.
În majoritatea cazurilor, componentele poluării, numite poluanți, sunt substanțe și energii produse de om. Deși calitatea vieții s-a îmbunătățit drastic în ultimul deceniu, au apărut multe probleme noi care au un impact direct sau indirect asupra mediului și a sănătății umane.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, poluarea aerului ucide anual aproape 7 milioane de oameni din întreaga lume. Iar 9 din 10 oameni respiră care conține poluanți nocivi. Aceasta este doar una dintre formele de poluare. Există multe alte forme care au un impact asupra echilibrului ecologic.
În acest articol, am enumerat cele mai frecvente 11 tipuri de poluare, împreună cu sursele lor și impactul semnificativ asupra sănătății umane și a mediului înconjurător.
1. Poluarea aerului
Credit imagine: Pixabay
Surse majore: Centralele electrice pe bază de combustibili fosili, emisiile vehiculelor, incendiile de vegetație
Poluarea aerului apare atunci când în atmosferă sunt eliberate cantități excesive de substanțe nocive, particule și molecule biologice.
În Statele Unite, poluarea aerului exterior se măsoară prin indicele de calitate a aerului (AQI). Acesta se bazează pe concentrațiile a 5 poluanți majori: particule, ozon la nivelul solului, dioxid de sulf, monoxid de carbon și dioxid de azot.
Pe de altă parte, poluarea aerului din interior se datorează în principal aparatelor de ardere cu combustibil, produselor din tutun și excesului de umiditate.
Aceasta poate provoca efecte grave asupra sănătății, cum ar fi dificultăți de respirație, astm, boli de inimă, infecții respiratorii și cancer pulmonar. Unele studii arată că poluarea aerului afectează sistemul nervos central.
În plus, poluarea aerului provoacă, de asemenea, încălzirea globală, reducerea stratului de ozon, ploi acide și pericole pentru viața sălbatică.
Citește: Poluarea aerului duce la atrofierea creierului asemănătoare cu cea a bolii Alzheimer
2. Poluarea apei
Surse principale: deversări de ape uzate, ape menajere netratate și contaminanți chimici în corpurile de apă
Poluarea apei se referă la contaminarea acviferelor, a apelor subterane, a lacurilor, a râurilor și a oceanelor. Deși majoritatea contaminanților sunt introduși de activitățile umane (cum ar fi deversările de petrol și tratarea necorespunzătoare a apelor uzate), procesele naturale, cum ar fi hipertrofizarea, pot provoca, de asemenea, poluarea apei.
Cele 2 tipuri majore de poluare a apei sunt poluarea de suprafață (include lacurile, râurile și oceanele) și poluarea apelor subterane. Acestea sunt legate între ele: apele subterane pot alimenta sursele de apă de suprafață, iar apele de suprafață se infiltrează prin sol și devin ape subterane.
Potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice, 80% din poluarea marină provine de pe uscat prin surse precum scurgerile de apă. Aceasta afectează atât oamenii care trăiesc în aval, cât și viața marină.
În plus, unele substanțe și produse chimice și artificiale diminuează oxigenul din apă, provocând turbiditate, care blochează lumina soarelui, blochează branhiile unor pești și perturbă creșterea plantelor.
3. Poluarea luminoasă
Înainte și în timpul unei pene masive de curent în nord-estul țării, care a afectat 55 de milioane de oameni (în 2003) | Image Credit: Todd Carlson
Surse majore: Lumina artificială în mediul nocturn
Poluarea luminoasă, denumită și poluare luminoasă sau fotopoluare, reprezintă utilizarea excesivă, obstructivă sau greșit direcționată a iluminatului artificial în aer liber. Spre deosebire de alte forme de poluare, aceasta este în mare parte ignorată și nereglementată în multe orașe urbane.
Iluminarea excesivă, încălcarea limitelor de lumină, dezordinea luminoasă și orbirea sunt principalele categorii de poluare luminoasă. În ceea ce privește risipa de energie, iluminatul este responsabil pentru cel puțin 1/4 din consumul global de electricitate. Aceasta continuă să crească, deoarece cererea de lumină artificială crește în fiecare an.
Ea eclipsează lumina naturală a stelelor, interferează cu observatoarele astronomice și perturbă ritmurile circadiene ale majorității organismelor. Există multe alte consecințe negative, dar unele dintre ele nu sunt încă cunoscute.
De exemplu, luminile artificiale pot perturba activitățile animalelor nocturne, modelele de migrație ale păsărilor, modelele de dezvoltare ale plantelor. Expunerea îndelungată a oamenilor poate duce la tulburări de somn și la alte probleme de sănătate, cum ar fi anxietatea, stresul definit din punct de vedere medical și creșterea durerilor de cap.
4. Poluarea fonică
Blocaj în trafic care provoacă poluare fonică în Delhi, India
Surse majore: Traficul rutier, mașinile grele și muzica tare și constantă din apropierea spațiilor comerciale
Sunetele intruzive și inutile cauzează poluarea fonică. Aceasta influențează sănătatea mentală și fizică a oamenilor și a altor organisme vii.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, mai mult de 8 ore de expunere la un zgomot constant de peste 85 dB este periculos. În timp ce persoanele în vârstă ar putea dezvolta probleme cardiace din cauza zgomotului, copiii sunt deosebit de vulnerabili, iar efectele zgomotului pe care le au pot fi permanente.
Copiii care locuiesc în regiuni cu un nivel ridicat de zgomot al avioanelor au un nivel ridicat de stres și un nivel scăzut de atenție. Alte surse de poluare fonică (cum ar fi sunetele din construcții și de la locul de muncă) provoacă adesea tulburări de somn, hipertensiune și pierderea auzului. Un nou studiu arată că acesta poate accelera, de asemenea, declinul cognitiv.
5. Poluarea cu plastic
Surse majore: Sticle și pungi de plastic
Poluarea cu plastic reprezintă acumularea de substanțe din plastic în mediul înconjurător, care are un impact negativ asupra oamenilor și a habitatului faunei sălbatice. Aceste substanțe sunt adesea clasificate în macro sau microdeșeuri, în funcție de dimensiune.
Aceasta a devenit una dintre cele mai critice probleme de mediu în țările africane și asiatice în curs de dezvoltare, unde sistemele de colectare a gunoiului nu sunt eficiente.
În timp ce articolele mari din plastic au nevoie de până la 1.000 de ani pentru a se descompune în depozitul de deșeuri, sticlele de plastic au nevoie de 450 de ani, iar pungile de plastic au nevoie de 10-20 de ani pentru a se descompune.
Aceasta nu afectează doar pământul, ci și căile navigabile și oceanele. Până la 8,8 milioane de tone de deșeuri de plastic sunt aruncate în ocean în fiecare an, iar la nivel global sunt generate aproximativ 380 de milioane de tone de plastic în fiecare an.
Afectează mai ales mamiferele marine și animalele terestre. S-a constatat că un număr substanțial de specii marine conțin cantități excesive de plastic în stomacul lor. Mai mult de 100.000 de creaturi marine mor anual din cauza poluării cu plastic din oceane.
6. Contaminarea solului
Contaminarea solului din cauza excavațiilor la o uzină de gaz din Anglia | Wikimedia
Surse majore: Metale grele, hidrocarburi petroliere și pesticide
Contaminarea solului este definită ca fiind acumularea de substanțe chimice toxice persistente, săruri sau agenți patogeni în sol, ceea ce are efecte negative asupra sănătății animalelor și a creșterii plantelor.
Aceasta apare în principal din cauza activităților umane, cum ar fi eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor, pulverizarea de substanțe chimice agricole și activitatea industrială. Prezența excesului de substanțe chimice crește aciditatea sau alcalinitatea solului, degradând calitatea acestuia, ceea ce cauzează în continuare eroziunea solului.
Solul poluat sporește amenințările la adresa sănătății persoanelor care locuiesc pe terenul degradat sau în apropierea acestuia. Expunerea directă sau indirectă la acesta poate provoca boli de piele și respiratorii. De asemenea, poate cauza contaminarea apelor subterane.
Și, deoarece solul găzduiește diverse tipuri de microorganisme, reptile, insecte și animale, acești poluanți pot altera echilibrul ecosistemului solului.
7. Poluarea electromagnetică (radiații neionizante)
Sursă majoră: Lumina soarelui, telefoanele mobile, becurile cu incandescență și laserul în infraroșu îndepărtat
Cantitatea excesivă de radiații electromagnetice în forma sa neionizantă poate duce la arsuri. Aceasta include radiațiile aproape ultraviolete, microundele, undele radio, infraroșii și radiațiile corpului negru.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, câmpurile electromagnetice de radiofrecvență pot provoca cancer. Până în prezent, au fost înregistrate efecte biologice diferite pentru diferite tipuri de radiații neionizante. Și se desfășoară numeroase cercetări la nivel mondial.
Radiațiile ionizante sunt mult mai periculoase: ele pot provoca chiar și daune genetice. Dar, deoarece nu sunt la fel de abundente ca radiațiile neionizante, oamenii nu sunt expuși în mod constant la ele.
8. Poluarea radioactivă
Primul reactor de producție de plutoniu din lume, situat la Hanford, care reprezintă 2/3 din volumul deșeurilor radioactive de nivel înalt din SUA | Wikimedia
Principalele surse: Radionuclizii (emit raze gama și particule beta)
Conform definiției Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, poluarea radioactivă reprezintă prezența (sau depunerea) nedorită de compuși radioactivi pe suprafețele (sau în interiorul) lichidelor, gazelor sau solidelor.
Substanțele chimice radioactive sunt eliberate în mediul înconjurător în timpul producției, testării și dezafectării armelor nucleare, eliminării deșeurilor radioactive, exploatării minereurilor radioactive, accidentelor de la centralele nucleare și exploziilor nucleare.
Elementele radioactive emit radiații: cu cât timpul lor de înjumătățire este mai mare, cu atât sunt mai mici efectele asupra sănătății umane. Elementele cu un timp de înjumătățire scurt, cum ar fi Uraniul-232, care are un timp de înjumătățire de aproximativ 68,9 ani, reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea umană.
Citește: 15 fapte intrigante despre uraniu
În urma unei breșe de izolare a unui reactor nuclear sau a unei descărcări atmosferice a unei arme nucleare, solul, aerul, animalele și plantele din apropiere sunt contaminate de combustibilul nuclear și de produsele de fisiune. Dezastrul de la Cernobîl, produs în 1986 în RSS Ucraineană, este unul dintre cele mai cunoscute cazuri de contaminare radioactivă pe scară largă.
9. Poluarea termică
Credit imagine: Pixabay
Surse majore: Apele reziduale generate de centralele electrice și producătorii industriali
Deși ideea de poluare termică nu ne vine în minte atunci când ne gândim la poluare, aceasta este o problemă reală și persistentă în societatea noastră modernă.
Poluarea termică apare atunci când industriile sau organizațiile iau apă din surse naturale și fie o încălzesc, fie o răcesc, iar apoi o ejectează înapoi în resursa naturală.
În mod obișnuit, centralele electrice și producătorii industriali folosesc apa naturală ca agent de răcire și o ejectează la o temperatură mai ridicată. Această variație a temperaturilor reduce nivelul de oxigen și afectează compoziția ecosistemului.
Organismele acvatice, cum ar fi puietul de pește, larvele, planctonul, sunt sensibile la schimbările bruște de temperatură. Astfel, acestea pot fi ucise de o creștere sau scădere bruscă a temperaturii corpurilor de apă, cunoscută sub numele de “șoc termic”.
Eroziunea solului, defrișările, scurgerile de pe suprafețele asfaltate și cauzele naturale (cum ar fi activitatea geotermală din oceane sau vulcanii) sunt alți factori majori care duc la poluarea termică.
Citiți: O nouă tehnologie de filtrare îmbunătățește purificarea apelor uzate, făcându-le mai eficiente din punct de vedere energetic
10. Poluarea vizuală
Surse majore: Prea multe panouri publicitare, cabluri electrice și turnuri de telefonie mobilă
Poluarea vizuală se referă la ceva care blochează sau obstrucționează vederea unui anumit lucru sau loc. Este o problemă estetică, ceea ce înseamnă că afectează capacitatea cuiva de a aprecia pe deplin priveliștea unui anumit loc.
Deoarece diferite persoane au probabil opinii diferite cu privire la ceea ce constituie exact poluarea vizuală, este dificil de definit și de măsurat cantitatea de poluare vizuală.
Cantitățile excesive de depozitare în aer liber a gunoaielor, firele electrice, panourile publicitare și antenele sunt de obicei considerate poluare vizuală. Clădirile înalte prost planificate și vandalismul sub formă de graffiti contribuie, de asemenea, la poluarea vizuală, deoarece perturbă priveliștea.
În plus, resturile spațiale se încadrează, de asemenea, la un nivel substanțial de poluare vizuală, deoarece interferează cu observațiile astronomice.
11. Gunoiul din jur
Credit imagine: China Smack
Surse majore: Mucuri de țigară, ambalaje de fast-food
Gunoiul este orice fel de gunoi aruncat acolo unde nu-și are locul. Cu alte cuvinte, aruncarea necorespunzătoare a deșeurilor într-un loc nedorit (de exemplu, aruncarea dozelor de aluminiu, a cutiilor de carton pe jos și lăsarea lor acolo la nesfârșit) se numește littering.
Este obișnuit să vedem oameni care aruncă pe drum ambalaje de fast-food, sticle de băutură folosite, ambalaje de gumă de mestecat. Uneori, obiecte mari, cum ar fi aparate electrice, baterii, anvelope și containere industriale, sunt aruncate în locuri izolate, cum ar fi pădurile naționale și alte terenuri publice.
Nepăsarea și lenea au generat o cultură a aruncării obișnuite a deșeurilor. Iar convingerea că nu există consecințe pentru aruncarea deșeurilor a înrăutățit și mai mult situația.
Gunoiul există în medii timp de mai mulți ani înainte de a se degrada, ceea ce afectează semnificativ calitatea vieții. Impactul major implică riscul de incendiu, daunele grave aduse cursurilor de apă, pericolul pentru sănătatea publică și punerea în pericol sau chiar uciderea animalelor sălbatice.
Citește: Școlile din SUA irosesc 530.000 de tone de alimente în fiecare an
Cel mai mult gunoi din lume este reprezentat de mucurile de țigară: aproximativ 4,5 trilioane de țigări sunt aruncate în fiecare an. Acestea scurg substanțe chimice toxice (cum ar fi plumbul și arsenicul) în mediul înconjurător. Și, deoarece conțin fibre de plastic, este nevoie de 1,5 până la 10 ani pentru ca un filtru de țigară să se descompună, în funcție de condițiile de mediu, cum ar fi soarele și ploaia.
