Primele semnale care indică o nepotrivire terapeutică
Relația cu terapeutul este, prin natura ei, una profundă, bazată pe vulnerabilitate, sinceritate și o doză mare de împărtășire emoțională.
Tocmai de aceea, compatibilitatea dintre client și terapeut este esențială pentru succesul procesului terapeutic. Cu toate acestea, nu orice relație terapeutică este destinată să funcționeze pe termen lung. Uneori, e nevoie de timp pentru a realiza că legătura formată nu aduce rezultatele așteptate sau, mai grav, devine un obstacol în calea progresului.
Un prim semnal care ar trebui să trezească semne de întrebare este sentimentul de disconfort constant. E firesc ca ședințele să fie provocatoare, mai ales atunci când se discută subiecte dureroase sau dificile.
Dar dacă această senzație se transformă într-o anxietate recurentă legată de mersul la terapie, dacă apare sentimentul că trebuie să te cenzurezi sau că nu poți fi tu încă de la primele sesiuni, este posibil ca dinamica dintre tine și terapeut să nu fie una potrivită. Terapia ar trebui să fie un spațiu sigur, nu un teren minat de judecăți, tensiuni sau neînțelegeri persistente.
Alt indiciu important este lipsa progresului, mai ales dacă te afli de luni bune într-un proces terapeutic fără să simți vreo clarificare, ușurare sau schimbare. Desigur, unele tipuri de terapie pot fi lente, în special cele care abordează traume profunde sau anumite modele de comportament. Totuși, chiar și în astfel de cazuri, ar trebui să existe momente de introspecție revelatoare sau senzația că ceva se mișcă în interior. Dacă, în schimb, te simți blocat, repetând aceleași idei fără niciun progres, poate fi momentul să reevaluezi eficiența colaborării.
Lipsa de conexiune emoțională și empatie
Un alt aspect esențial este sentimentul de neconectare emoțională. Terapeutul nu este un prieten, dar nici un robot rece. Empatia, prezența reală și disponibilitatea de a te asculta cu adevărat sunt calități fundamentale într-un proces psihoterapeutic reușit. Dacă simți că terapeutul tău este mai degrabă absent, distant sau rigid, dacă interacțiunile voastre sunt sterile sau impersonale, e posibil să nu existe acea “alianță terapeutică” care contribuie la vindecare.
Această neconectare se poate manifesta subtil: poate simți că nu ești înțeleas, că intervențiile terapeutului nu ating miezul problemei, sau că nu există o ajustare reală la ritmul și nevoile tale. De asemenea, dacă terapeutul pare să aplice tehnici “din manual”, fără flexibilitate și intuiție, sau dacă oferă soluții prea rapide la probleme complexe, relația poate deveni superficială și neproductivă.
Un alt element delicat este empatia falsă sau excesivă. Un terapeut care pare că încearcă prea tare să fie drăguț, care minimizează suferința ta prin optimism forțat sau care evită subiectele dificile sub pretextul “pozitivității” poate sabota fără să vrea procesul de profunzime al terapiei. Disconfortul nu este un dușman în terapie, ci un aliat, dacă este gestionat cu delicatețe și profesionalism.
Dinamici dezechilibrate: autoritate excesivă sau lipsă de direcție
Uneori, problema nu este lipsa de empatie, ci dimpotrivă: o prezență prea puternică, autoritară, care te face să te simți mic, infantilizat sau redus la etichete. Un terapeut care pare să știe mereu mai bine decât tine ce simți, care interpretează constant fără a verifica sau care impune teme, direcții sau interpretări fără spațiu de dialog poate deveni mai degrabă un obstacol decât un sprijin. Terapia nu ar trebui să fie o relație ierarhică, ci una colaborativă, în care clientul are un rol activ și demn.
Pe de altă parte, extrema opusă este lipsa totală de structură sau direcție. Dacă ședințele par doar conversații lipsite de sens, dacă terapeutul nu reușește să organizeze spațiul, să traseze obiective sau să reflecte un cadru coerent, procesul terapeutic poate deveni ineficient. Un terapeut bun oferă țn același timp libertate de explorare și un sentiment de siguranță prin claritate și consistență.
Factori personali și schimbări de etapă
Chiar și atunci când terapeutul este competent, empatic și bine intenționat, pot exista motive valide pentru a schimba direcția. Poate ai ajuns la un punct în care simți că ai nevoie de alt tip de abordare terapeutică, cum ar fi tranziția de la o terapie cognitiv-comportamentală la una psihodinamică sau invers. Sau poate ai lucrat deja cu acel terapeut ani buni și simți că ai parcurs tot ce putea fi explorat în acea formulă.
Viața se schimbă, prioritățile evoluează, iar uneori și nevoile terapeutice se modifică odată cu noile contexte. E posibil ca o mutare în alt oraș, o schimbare profesională sau un nou stadiu de dezvoltare personală să impună alt tip de suport. Important este să nu rămâi într-o relație terapeutică din inerție sau loialitate greșit înțeleasă. Terapeutul este un profesionist, nu un prieten sau un confident etern.
Cum să gestionezi schimbarea terapeutului cu maturitate
A schimba terapeutul nu este un eșec, ci un act de responsabilitate față de propria creștere. Poate fi o decizie greu de luat, mai ales dacă a existat o relație de durată, dar este esențial să o faci cu claritate, respect și asumare. Ideal este să discuți direct cu terapeutul despre ce simți, despre ezitările sau frământările tale. Un profesionist va primi acest feedback cu maturitate și te va sprijini să găsești un drum mai potrivit pentru tine.
Evitarea discuțiilor sau “dispărutul” fără explicații nu este recomandat, nici din perspectiva dezvoltării personale, nici din cea etică. Tocmai prin asumarea finalului, prin articularea a ceea ce nu a funcționat sau s-a schimbat, poți închide etapa respectivă cu claritate și poți păstra lecțiile importante dobândite pe parcurs.
Uneori, discuțiile despre eventualitatea schimbării pot aduce chiar o împreună întărire a relației terapeutice sau o recalibrare a metodei de lucru. Alteori, vor confirma că decizia de a merge în altă direcție este cea corectă. Indiferent de rezultat, comunicarea sinceră și centrată pe propriile nevoi este cheia unui parcurs autentic.
O voce autorizată care abordează deseori aceste subiecte este Simona Constantin, psihoterapeut care susține ideea că relația terapeutică trebuie să fie un proces viu, adaptabil, și că uneori, exact schimbarea terapeutului poate deveni catalizatorul unei etape noi de dezvoltare personală.
Așadar, dacă simți că terapia ta stagnează, dacă nu te simți ascultat sau conectat și dacă intuiția îți spune că ai nevoie de altceva, nu ignora aceste semnale. Nu toate relațiile terapeutice sunt menite să dureze la nesfârșit, iar uneori, curajul de a spune “stop” este primul pas spre un “înainte” mai autentic.
