Abia în anii 1920 și 1930 am reușit să descoperim că universul este în expansiune. Odată cu descoperirea crucială a lui Edwin Hubble, care a arătat că galaxiile se îndepărtează unele de altele într-un ritm rapid, am ajuns la o întrebare mult mai complexă: care va fi soarta universului? Multe teorii sugerează că, într-o zi, universul va muri. Dar stați puțin, cum? Și de ce? Acest tip de întrebări cosmologice sunt cele care au dat naștere la multe ipoteze care prezic soarta universului.
Așadar, astăzi, haideți să ne scufundăm adânc în spațiu în timp ce încercăm să deslușim adevărata soartă a Pământului nostru și, în cele din urmă, a universului. Știm cu siguranță că universul este în expansiune, iar motivul din spatele expansiunii este ceea ce noi cunoaștem sub numele de energie întunecată. Pentru cei care nu știu despre energia întunecată, aceasta este un fenomen ciudat despre care oamenii de știință cred că străbate întregul univers.
Dar, așa cum am spus mai devreme, universul nu numai că se extinde, dar se extinde într-un ritm accelerat. De unde provine această accelerare? Așa este, de la energia întunecată. Albert Einstein a fost prima persoană care a conceptualizat această teorie, realizând că spațiul gol nu este nimic. Acum, astrofizicienii o consideră ca fiind singura explicație posibilă pentru expansiunea universului.
Există însă o mare problemă, și anume că totul este teoretic. Nu există niciun fel de dovadă și, în prezent, nu există nicio modalitate posibilă de a testa existența materiei întunecate. Dar, din fericire, avem o altă ipoteză care prezice modul în care universul va fi distrus, inclusiv tot ce se află în el.
1. Marea ruptură unică
Vadim Sadovski/Shutterstock.com
În forma actuală, universul se află în expansiune. Din diverse motive, necunoscute oamenilor, noi spații se creează pretutindeni în mod uniform. Galaxiile se îndepărtează unele de altele din cauza acestei expansiuni continue. În mod similar, spațiul din interiorul unei galaxii se extinde și el, dar aici, gravitația este suficient de puternică pentru a le menține împreună.
Conform ipotezei, vom ajunge la big rip în momentul în care expansiunea universului se va accelera până la un maxim în care spațiul se va extinde din cauza creșterii densității energiei întunecate în timp. Expansiunea va fi atât de rapidă încât gravitația nu va mai putea compensa.
În cele din urmă, spațiul s-ar extinde mai repede decât viteza luminii. Atomii ar fi acum afectați și s-ar desființa pur și simplu. Odată ce spațiul se va extinde mai repede decât viteza luminii, nicio particulă din univers nu va mai putea interacționa cu alte particule.
2. “Marea Îngheț” sau moartea termică
Această idee de “Big Freeze” provine din a doua lege a termodinamicii, care afirmă că, în unele sisteme izolate (universul), entropia va continua să crească până când va atinge o “valoare maximă”. Entropia se referă la ideea că totul în Univers trece în cele din urmă de la ordine la dezordine. Prin urmare, este măsurarea acestei schimbări.
Teoretic, odată ce entropia ajunge la valoarea sa maximă, căldura din întregul univers va fi distribuită în mod egal. Aceasta înseamnă că nu va mai exista energie utilizabilă sau, pur și simplu, că mișcarea mecanică din Univers va înceta, iar Universul va muri de “moarte termică”.
Marele îngheț este o inversare a morții termice, în care entropia scade în timp datorită absenței energiei întunecate. În acest scenariu, stelele se vor epuiza în cele din urmă. Pe măsură ce stelele existente vor rămâne fără combustibil, universul se va întuneca încet. În cele din urmă, vor apărea găuri negre în tot universul, care la rândul lor vor dispărea în timp din cauza radiației Hawking. La final, totul va fi întunecat și rece.
3. Marele Crunch
Acum, ce se întâmplă dacă energia întunecată persistentă scade în timp? În acest caz, într-o perioadă de câteva trilioane de ani, rata de expansiune a universului nu numai că va încetini, dar se va inversa. Atunci gravitația va deveni forța dominantă. Acest lucru ar duce în cele din urmă la micșorarea Universului, deoarece galaxiile îndepărtate se vor întrece între ele, fuzionând pe măsură ce Universul devine din ce în ce mai mic. Pe măsură ce toate componentele universului încep să se comprime, temperatura va crește peste tot în același timp. Planete și galaxii întregi se vor ciocni unele de altele și se vor prăbuși în sine. În ambele cazuri, Pământul nostru și universul sunt destinate să moară.
4. Grey Goo
Este un nume ciudat, nu-i așa? Până acum am discutat scenariile de sfârșit de univers la nivel cosmic, adică pornind de peste tot și terminând în mare parte într-o singularitate. Ei bine, de data aceasta este puțin diferit. Grey Goo este un termen dat unui ipotetic sfârșit de lume, care implică nanotehnologia moleculară care se autoreplică. Ideea din spatele lui Grey Goo este o hoardă de nanoboți scăpați de sub control care consumă toată biomasa de pe planeta noastră, în timp ce se replică tot mai mult pe ei înșiși.
Să presupunem că aceste mici bestii se replică singure în 60 de secunde. Apoi, dacă începem cu doar doi roboți, acei doi roboți vor deveni patru, apoi opt, șaisprezece, treizeci și doi și așa mai departe în scurt timp. După o oră, vom avea ceva de genul 1,15×10^18 (1152921504606846976) roboței. În acest ritm, le va lua să ajungă la 3×10^433 în doar o zi și în curând vor face din Pământul nostru și tot ce se află în el masa lor.
5. Marea sorbitură
Presupunem că, în acest moment, sunteți la curent cu bosonul Higgs. Pentru o referință rapidă, mass-media a făcut o mare extravaganță în legătură cu particula bosonului Higgs, care este un fel de mare lucru, ceea ce este de fapt o subestimare majoră. Cercetătorii sunt siguri că descoperirea acestei particule poate dezlega toate enigmele prezente în univers. Cu toate acestea, cel mai important este să se descopere adevărata masă a particulei, deoarece aceasta joacă un rol important în soarta finală a universului.
Potrivit oamenilor de știință, dacă “particula lui Dumnezeu” există cu adevărat în masa corespunzătoare, universul din care facem parte ar putea avea probleme serioase. În teorie, masa suplimentară a bosonului Higgs, adăugată la masele quarcilor de vârf, ar fi putut avea deja ca rezultat un vid foarte instabil al universului nostru încă de la început.
Citește și: 8 experimente științifice care ar fi putut distruge lumea
Mulți fizicieni susțin posibilitatea ca universul nostru să atârne la limita stabilității doar Dumnezeu știe de câțiva ani. Potrivit unui articol publicat în Nature în 1982, de către fizicienii Michael Turner și Frank Wilczek, dintr-o dată, o bulă de “vid adevărat” s-ar putea genera undeva în univers și s-ar putea deplasa spre exterior cu viteza luminii, iar înainte de a ne da seama de ceva am dispărea.
Așadar, cum credeți că va fi?
