Muzeul National al Satului Dimitrie Gusti Bucuresti Muzee Nationale Bucuresti Muzeul Satului Dimitrie Gusti Bucuresti

Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”, este situat in Parcul Herastrau si este cunoscut sub denumirea prescurtata de Muzeul Satului. Deschiderea oficiala a muzeului a avut loc in data de 17 mai 1936. infiintarea acestuia a insemnat incununarea unui efort de peste un deceniu al profesorului Dimitrie Gusti, intemeietorul scolii Sociologice din Bucuresti, si al studentilor lui.

Ideea conservarii gospodariilor si a prezentarii lor in cadrul unui muzeu organizat in aer liber, exista inca de la mijlocul sec.XIX. Cand a luat fiinta Muzeul Satului din Bucuresti, mai existau in Europa doar doua muzee de acest fel : Muzeul Skansen din Stokholm, in Suedia, si Muzeul Bigdo din Lillehamer, in Norvegia. Ideea de expozitie care sa prezinte arhitectura populara a fost clara inca din 1867 cand Al.Odobescu propunea crearea unui asemenea pavilon al Romaniei la Expozitia Universala de la Paris. Ulterior, savantul Alex Tzigara Samurcas, preconiza sa prezinte„ gospodarii autentice si complete din toate regiunile mai insemnate locuite de romani”, idee realizata in 1909 cu aducerea casei „Ceauru” in cadrul Muzeului Etnografic. Astfel s-au creat primisele pentru infiintarea primul muzeu etnografic in aer liber, la Cluj, avand un specific regional. Urmatorul pas a fost facut de Dimitrie Gusti, cel care a pus bazele Muzeului Satului din Bucuresti, muzeu ce si-a propus o prezentare, la nivel national, a specificului civilizatiei rurale din diferite regiuni ale tarii. 

Activitatea reputatului sociolog a inceput in anul 1925, atunci cand a organizat campanii in vederea cercetarii monografice a unui numar cat mai mare de sate. Aceste cercetari in teren s-au facut cu respectarea metodelor stiintifice si cu ajutorul studentilor profesorului Dimitrie Gusti. Pentru o cercetare cat mai completa si aprofundata, profesorul Gusti a apelat la specialisti din diverse domenii : etnografi, folcloristi, geografi, sociologi, medici si statisticieni, realizandu-se astfel o ampla cercetare interdisciplinara. Ca subiecte ale studiului au fost alese sate din diferite regiuni ale tarii, sate reprezentative ale zonei. Astfel au fost studiate satele : Dragus din judetul Brasov, Clopotiva din judetul Hunedoara, Dragomiresti din judetul Mamamures, Fundu Moldovei din juetul Suceava, Rusetu din judetul Buzau, Runcu din judetul Gorj si multe altele. Terminarea cercetarii pe teren era marcata de organizarea de expozitii in satele cercetate sau in salile Universitatii Bucuresti.

Aceasta munca s-a materialazat prin tranfserarea, pe cele 6,5 ha de teren alocate initial Muzeului National al Satului, a unui numar de 33 de gospodarii si alt gen de constructii autentice: biserici, troite, anexe gospodaresti, instalatii tehnice dar si mobiler, unelte, ceramica, costume poplare specifice, icoane sau tesaturi. Planul de amplasare a fost realizat de scenograful si dramaturgul Victor Ion Popa si a fost gandit astfel incat sa realizeze o harta a Romaniei, prin alaturarea exponatelor in functie de dispunerea lor geografica si de vecinatati. Au fost reproduse in teren cele trei provincii istorice: tara Romanesca, Moldova si Transilvania si, in cadrul lor, au fost asezate monumentele reprezentative aduse in muzeu. Dimitrie Gusti a incercat chiar sa dea o dimensiune sociala acestui muzeu si, pentru a crea un decor cat mai apropiat de orginal, a adus chiar familii din zona respectiva care sa locuiasca in casele expuse (uneori i-a adus chiar pe fostii proprietari -casa din Goicea Mica). Era un mod original de expunere ce accentua originalitatea muzeului si care avea rolul de a oferi vizitatorilor informatii despre realitatile satului romanesc. Era o modalitate de expunere absolut noua, „interactiva”, ce contribuia la informarea si educarea vizitatorilor. Din pacate pe vremea aceea nu existau metode de conservare si astfel casele au inceput sa se degradeze. Ca urmare, s-a renuntat la aceasta modalitate de expunere pentru a proteja monumentele.

Muzeul National al Satului a adapostit, intre anii 1940-1948, refugiati din Basarabia si Bucovina. A fost redeschis in 1948 sub conducerea muzeografului Gheoghe Focsa, fost elev al profesorului Dimitrie Gusti. Este momentul in care incepe o noua dezvoltare a muzeului prin impletirea criteriului istoric cu criteriile temporale si spatiale la care se adauga prezentarea dezvoltarii economice imbogatita cu creatiile artistice. Astfel habitatul traditional este prezentat sincretic, ceea ce a reprezentat un pas inainte in organizare muzeului dar si un mare castig pentru vizitatorii ce puteau sa aiba astfel o reprezentare de ansamblu a fiecarei zone in parte. in anul 1978, muzeul a fuzionat cu Muzeul de Arta Populara al RSR, devenind Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti” si de Arta Populara. Anul 1990 aduce separarea de Muzeul de Arta populara si pastrarea denumirii de Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”. Actualmente patrimoniul Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti”cuprinde 121 de cpmplexe distincte cu un numar de 338 de monumente si 53.828 de obiecte. Trebuie mentionat faptul ca fiecare casa si monument din muzeu sunt absolut originale. Ele au fost dezmembrate in localitatile din care proveneau si au fost remontate in muzeu de mesteri din localitate pentru a se pastra specificul local.

Astazi, muzeul are un bogat program de cercetare, continua editarea publicatiilor stiintifice, sustine programe de pedagogie muzeala dar mai ales, valorifica aspectele autentice si reprezentative ale culturii noastre populare prin expunerea dinamica, „pe viu”, contribuind la educarea publicului. Targurile mesterilor populari, tabara de creatie „Vara pe ulita” si Festivalul obiceiurilor de iarna „Florile dalbe” sunt ocazii pentru vizitatori de a invata sa faca distinctia intre autentic popular si kitsch, intre valoare si non-valoare. Toate aceste activitati impreuna cu originalitatea prezentarii satului romanesc traditional, aduc un plus de intelegere si contribuie la educarea vizitatorilor printr-o prezentarea a unitatii culturale romanesti in diversitatea aspectelor ei. Astfel muzeul are in colectiile sale si locuinte ale minoritatilor etnice ceea ce aduce o mai buna intelegere a diferentelor etnice dar si a interferentei acestora cu cultura populara romaneasca (gospodaria secuilor din Bancu, judetul Harghita si gospodaria lipovenilor din Jurilovca, judetul Tulcea). intreg ansamblul cuprinde de fapt o istorie „vie” a evolutiei satului romanesc si implicit reprezinta o conservare a traditiilor si culturii populare romanesti ce poate fi inteleasa, in ansamblul ei, aici, in Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”.

Parerea ta ne intereseaza!

Written by Paul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIPHY App Key not set. Please check settings

Paintball Brasov

Spitalul Clinic de Urgenta Sf. Pantelimon din Bucuresti Spitale din Bucuresti UPU Bucuresti Institutii medicale