Romania pagini de istorie

Romania pagini de istorie

Romania este o tara de marime medie, situata pe cursul inferior al Dunarii, in partea sud-estica a Europei Centrale.

Istoria Romaniei ca tara independenta si suverana, nu poate fi inteleasa fara a intelege istoria acestei zone europene, locuita din cele mai vechi timpuri. Sapaturile arheologice au scos la lumina vestigii ce apartin unor culturi vechi de mii de ani, dovedind astfel ca acest teritoriu a fost locuit din eneolitic si paleolitic (1-2 milioane de ani in urma). Stau marturie vestigiile arheologice ce apartin culturilor neolitice Boian-Gumelnita (Campia Romana), Hamangia (Dobrogea), Cucuteni (Moldova), Ariusd (estul Transilvaniei) dar si cele din Banat si Oltenia, toate avand in comun obiecte ceramice policrome, extraordinar de frumoase, realizate cu o tehnica remarcabila. Marturii despre locuitorii aflati la nord de Dunare ne-au parvenit prin intermediul istoricului grec Herodot, cel care-i mentioneaza pe getii ce locuiau pe acest teritoriu. Din sec. VI i.Ch. ne-au ramas marturii despre geto-daci, ramura desprinsa din neamul tracilor, ce ocupau spatiul cuprins intre Carpatii Padurosi si Balcani, pana la Pontul Euxin (Marea Neagra). Din aceasta perioada dateaza mormintele tumulare si ceramica descoperite in Dobrogea (cultura Basarabi).  Geto-dacii au avut o conducere unitara si o puternica organizare sub regele Burebista, sub care societatea a cunoscut o perioada de inflorire in sec I i.Ch. Este perioada cand au fost cucerite cetatile grecesti de pe tarmul Marii Negre (Tomis, Callatis, Histria) si s-a oprit invazia celtilor, Burebista reusind sa conduca intreg tinutul traco – geto – dacic cuprins intre Balcani, Carpatii Padurosi, Nistru si Tisa. Capitala statului se afla la Argedava (comuna Popesti – Nucet, judetul Giurgiu de azi), pe malul raului Argessis (Arges de azi). Capitala a fost mutata apoi in muntii Orastie (masivul sureanu), Sarmizegetusa Regia (Gradistea Muncelului, judetul Hunedoara de azi). Aici Burebista a construit un sistem de fortificatii, sistem intarit de urmasii sai Dicomes, Scoryllo si Cotiso. Sprijinit de marele preot Deceneu si increzator in unitatea poporului geto-dac, Burebista a hotarat sa-l sprijine pe Pompei in razboiul civil dintre acesta si Cezar. Cezar a castigat confruntarea si s-ar fi razbunat pe daci daca nu ar fi fost ucis in anul 44 i.Ch. La scurt timp de la moartea acestuia si Burebista a fost inlaturat de la conducerea statului geto-dac de aristocratia nemultumita de puterea tot mai mare a regelui. Dupa Burebista, statul si-a pierdut puterea si o parte din teritoriu: Dobrogea si teritoriul aflat la sud de Dunare, cucerite de Imperiului Roman. Dacia a cunoscut din nou o perioada de inflorire sub domnia regelui Decebal (87-106 d.Ch.), fiul lui Scoryllo. Cele doua razboaiele duse de romani impotriva dacilor (101-102 si 105-106) si victoria romanilor, au facut ca imperiul condus de Traian sa se extinda la nord de Dunare, transformand o parte a regatului dac in provincie romana. Stau marturie monumentele ce s-au pastrat pana azi: Trophaeum Traiani din Dobrogea (Adamclisi) si Columna lui Traian din Roma. Timp de aproape 170 de ani, Dacia a fost provincie romana, ceea ce a adus mari schimbari in viata sociala si politica a tarii. Dacii au ramas locuitorii majoritari atat pe teritoriul ocupat de romani cat si pe teritoriul liber si au convietuit alaturi de colonistii adusi aici din toate provinciile romane. Provincia romana, numita Dacia Felix, a cunoscut o importanta dezvoltare materiala si culturala, iar procesul de romanizare a lasat urme adanci. Amestecul populatiei geto-dace cu colonistii romani a stat la baza formarii poporului roman si a limbii romane. Sec. III d.Ch. aduce schimbari majore: slabirea puterii Imperiului Roman si rezistenta „populatiilor barbare” cucerite, il determina pe imparatul Aurelian sa-si retraga trupele si administratia din Dacia, la sud de Dunare (270 – 275 d.Ch.), unde s-a format provincia Dacia Aureliana. si chiar daca o parte a populatiei a plecat impreuna cu trupele romane, majoritatea populatiei a ramas pe teritoriul vechii Dacii. Nenumarate dovezi arheologice descoperite la Alba Iulia, Sucidava, Campulung Muscel si chiar in Moldova dovedesc acest lucru ca si monedele romane gasite pe intreg teritoriul romanesc si care atesta relatiile pastrate intre provincii. imparatii Constantin cel Mare, Valeus si Iustinian au incercat sa aduca din nou dominatia romana asupra Daciei, iar credinta crestina, ce s-a raspandit pe aceste teritorii, a fost un factor care a contribuit si el la continuarea procesului de romanizare a populatiei dace. Secolele urmatoare au adus modificari importante in organizarea social-politica a Daciei. Valurile de popoare migratoare ce s-au succedat, goti, huni, avari, slavi, etc. au distrus orasele si au obligat populatia sa se retraga in zonele rurale. Constienti ca apartin Imperiului Roman, au continuat sa-si desfasoare activitatile de baza: agricultura si cresterea animalelor, iar limba romana a continuat sa se formeze pastrand termenii de origine latina a principalelor ocupatii si produse agricole. Astfel s-a continuat formarea poporului roman pana in sec. VII-VIII. Documente latine, bizantine,etc. consemneaza existenta pe acest teritoriu a cnezatelor, voievodatelor si ducatelor, formatiuni statale mici, specifice sec. IX-XIII, numite „tari”. O parte din micile formatiuni de pe teritoriul Transilvaniei au fost nevoite sa se organizeze pentru a rezista atacurilor militare ale ungurilor si au alcatuit voievodatul Transilvania, condus de un voievod (forma specific romaneasca) pana in sec. XVI cand a fost inlocuit de un principe, desi dominatia ungara s-a instaurat definitiv aici in sec. XII. Pentru a-si apara granitele de navalitorii tatari, pecenegi, cumani, etc., regii unguri au adus aici, oferindu-le diverse privilegii, grupuri de secui (populatie provenita din grupurile migratoare de stepa) si sasi (proveniti din Flandra, Luxemburg, Rhin, etc.), colonizand Transilvania. Trebuie mentionat ca unele zone din Transilvania au reusit sa-si pastreze autonomia locala. Europa secolului XIV cunoaste mari schimbari ce se vor reflecta si in teritoriile aflate la sud si est de Carpati. Schimburile economice dintre locuitorii aflati de o parte si de alta a Carpatilor au existat mereu. Cu timpul s-au dezvoltat targuri, puncte de vama si drumuri ce legau aceste teritorii cu lumea europeana, astfel ca formatiunile statale au putut sa-si faureasca proiecte de unificare viabile. Principatele romane aflate in sudul si estul Carpatilor si-au castigat independenta fata de coroana ungara si au inceput sa joace un rol tot mai important pe scena politica a Europei. Primele state independente au fost intemeiate de Basarab I (1324-1352) – tara Romaneasca si de Bogdan I (1359-1365) – Moldova. Datorita unor domnitori viteji, (Mircea cel Batran, Vlad tepes si stefan cel Mare) tarile Romane nu au fost cucerite de Imperiul Otoman pana in sec. XVI, cand, chiar sub stapanire otomana, au reusit sa-si pastreze independenta, platind tribut Portii Otomane. Tot din sec. XVI, Transilvania devine si ea principat autonom sub suzeranitate otomana (urmare a luptei de la Mohacs 1526, cand cade Regatul Ungar invins de otomani). Statutul de independenta al celor trei tarilor Romane, unitatea lingvistica si constiinta spatiului geografic comun datorita traditiilor si mostenirii istorice, contribuie la consolidarea relatiilor economice si politice dintre ele. Istoria romanilor a fost marcata de domnia lui Mihai Viteazul (1593 – 1601), cel care, desi pentru foarte scurt timp, uneste cele trei tari Romane intr-un singur stat, devenind „domn al tarii Romanesti, al Transilvaniei si al intregii Moldove”(1600). Interesele tarilor europene nu au fost, din pacate, in armonie cu dorinta de unire a romanilor si au adus moartea unificatorului, Mihai Viteazul fiind ucis de generalul Basta (1601-Campia Turzii). Uciderea lui Mihai Viteazul nu a ucis si aspiratia romanilor de a avea un stat national unitar si independent, ci dimpotriva, romanii au fost mai uniti si mai hotarati sa-si realizeze visul. Secolul XVII este pentru romani un secol de „lumina” datorita preocuparilor culturale si a operelor de arta: raspandirea tiparului si implicit a cartilor tiparite ce au circulat in toata Europa, construirea palatelor princiare si a manastirilor cu valoare artistica recunoscuta si azi, au contribuit la mentinerea identitatii culturale si de limba a poporului roman. Decaderea Imperiului Otoman, in sec. XVIII, a favorizat ridicarea imperiilor rus si austriac. Astfel, in 1699, Transilvania a fost cedata Austriei (Pacea de la Karlowitz). in 1718 Oltenia si Banatul Timisoarei au fost cedate Imperiului Habsburgic, iar in 1812, Basarabia a fost anexata Imperiului Rus. Toate acestea au fost rezultatul domniilor fanariote instalate la inceputul sec. XVIII in Principatele Romane si care s-au mentinut pana in 1821. Trebuie spus ca aceasta perioada nu a fost una total „neagra”, pentru ca unii domni fanarioti au promovat o politica luminata, au introdus reformele europene (abolirea iobagiei) si au operat modificari administrative si legislative, au promovat cultura neogreaca ce a influentat si miscarea culturala romaneasca. Intelectuali de marca din Transilvania si Ţarile Romane au militat pentru emanciparea romanilor, pentru introducerea limbii romane in biserica si recunoasterea romanilor ca populatie conlocuitoare in Transilvania. Eforturile scolii Ardelene (Gheorghe sincai, Petru Maior, Samuil Micu si Ioan Budai Deleanu), ale episcopului Ioan Inochetie Micu Klein, ale carturarilor Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir au fost sustinute de lupte sociale ce au culminat cu Rascoala taranilor condusa de Horia, Closca si Crisan (1784). Revolutia din 1821, din Muntenia, condusa de Tudor Vladimirescu, este o alta etapa in lupta romanilor pentru drepturi nationale si sociale. Un alt pas important a fost Revolutia de la 1848 care, desi a fost inabusita, a lasat un program revolutionar ce va pastra vii idealurile si speranta independentei. Tratatul de la Paris din 1856, prin care s-a hotarat autonomia Principatelor Romane, a permis adunarilor ad-hoc din Moldova si tara Romaneasca (1857) sa voteze unirea principatelor sub o singura conducere. Astfel, la 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza devine domnitor al tarii Romanesti, fiind ales atat in tara Romaneasca cat si in Moldova. Este momentul istoric al implinirii partiale a visului de unire si libertate a romanilor. Reformele  si metodele sale autoritare nu au convenit multora. Astfel dusmanii s-au coalizat si l-au fortat sa abdice. Pe tronul Romaniei a fost adus printul german Carol de Hohenzollern – Sigmaringen, care a depus juramantul in mai 1866. Acesta a dus o politica ce a continuat reformele incepute de Cuza. La 9 mai 1877, Adunarea deputatilor, prin glasul lui Mihail Kogalniceanu, a proclamat independenta Romaniei. Razboiul anti-otoman din 1877-1878, la care Romania a luat parte alaturi de Rusia, a ratificat, prin Pacea de la San Stefano si Berlin, in 1878, independenta Romaniei, recunoscuta ulterior si de puterile europene. Este momentul in care Dobrogea revine la patria mama. Anul 1881 consemneaza proclamarea Romaniei ca regat sub conducerea regelui Carol si a reginei Elisabeta de Weid. Economia Romaniei s-a dezvoltat in perioada 1878-1914 fiind sprijinita de dezvoltarea culturala si stiintifica. Independenta Romaniei a adus noi sperante romanilor aflati inca sub ocupatie straina din Bucovina, Basarabia si Transilvania. in anul 1892 a fost redactat „Memorandumul romanilor din Transilvania si Banat” adresat imparatului Ungariei, Franz Iosef, prin care se atragea atentia intregii Europe asupra situatiei romanilor din aceste teritorii. in anul 1914, regele Carol moare si este urmat la tron de nepotul sau, Ferdinand I, si de regina Maria. in anul 1916, dupa 2 ani de la inceperea Primului Razboi Mondial, Romania intra in lupta alaturi de Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, sperand sa obtina independenta Transilvaniei. Insuficient pregatita si in pofida eroismului soldatilor in luptele de la Marasti, Marasesti si Oituz, Romania e silita sa inceteze lupta si sa semneze, in mai 1918, un tratat de pace cu Puterile Centrale, dar va reintra in razboi inainte de victoria Antantei. Anul 1918 a adus schimbari importante in istoria poporului roman. La 27 martie 1918, Sfatul tarii decide, la Chisinau, unirea Basarabiei cu Romania. Mai tarziu, in 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei decide unirea Bucovinei cu Romania. Urmatorul eveniment important si decisiv are loc la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, unde Marea Adunare Nationala, formata din reprezentantii romanilor din Transilvania, Banat si tara Ungureasca, sustinuti de peste 100.000 de romani veniti din toate colturile tarii pe campul lui Horea, au decis unirea cu Romania si formarea unui singur stat, Romania Mare. Unitatea teritoriilor romanesti si formarea statului national roman, a fost recunoscuta prin tratatele de pace de la Versailles (1919-1920) si definitivata prin incoronarea regelui Ferdinand I si a reginei Maria, la Alba Iulia (1922). Romania si-a consolidat statutul de stat national independent prin adoptarea unor importante reforme: votul universal (1918), reforma agrara (1921) si constitutia (1923). Toate acestea au creat conditiile pentru un ritm de dezvoltare accelerata, in perioada interbelica. Criza economica din perioada 1929-1933 a afectat Romania si a creat conditii favorabile pentru reintoarcerea pe tron a regelui Carol al II-lea (1930), fiul regelui Ferdinand. Este perioada cand Garda de Fier, organizatie de tip fascist a lui Corneliu Zelea Codreanu si-a sporit influenta si atrocitatile (Nicolae Iorga fiind una dintre victimele organizatiei). in anul 1938, regele a abolit constitutia si a impus un regim personal. Anul 1940 aduce mari pierderi Romaniei: in luna iunie, Rusia ocupa Basarabia si nordul Bucovinei, in luna august nord-vestul Transilvaniei a fost anexat Ungariei prin tratatul de la Viena si, in luna septembrie, Bulgaria preia sudul Dobrogei (Cadrilaterul) ca urmare a relatiilor incordate dintre Romania – URSS si Germania (Pactul Ribbentropp – Molotov din 1939, ce impartea sferele de influenta din Europa). Tot anul 1940 aduce abdicarea regelui Carol al II-lea in favoarea fiului sau, Mihai de Romania, care nefiind major nu a putut guverna decat prin intermediul primului ministru, generalul Ion Antonescu. in iunie 1941, Romania va intra in cel de al Doilea Razboi Mondial alaturi de Germania. Esecurile militare si marile pierderi suferite de Romania, au contribuit la decizia fortelor democratice din tara de a organiza lovitura de stat din 23 august 1944 care a dus la inlaturarea regimului Antonescu (cu sprijinul regelui Mihai). Romania a intors armele impotriva Germaniei si a participat la razboi cu toate resursele, pana la victoria definitiva din 9 mai 1945, contribuind apoi la eliberarea Ungariei si Cehoslovaciei. Tratatul de Pace de la Paris din 1947 a consemnat revenirea Transilvaniei la patria mama. Din pacate, nordul Bucovinei, Basarabia si tinutul Hertei au ramas sub ocupatie ruseasca.

Toamna anului 1944 aduce intelegerea, de la Moscova, dintre W. Churchill si I.V. Stalin cu privire la sferele de influenta. Romania a intrat in sfera de influenta a rusa si treptat a adoptat sistemul comunist. in martie 1945, guvernul pro-sovietic a lui Petru Groza preia conducerea tarii. in anul 1946 este executat maresalul Antonescu, iar la 30 decembrie 1947, regele Mihai este obligat sa abdice. Anul 1948 consemneaza nationalizarea intreprinderilor, bancilor, etc. si colectivizarea agriculturii. Sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, Romania va fi numita Republica Populara Romana (din 30 decembrie 1947 pana la 21 august 1965). in 1951 au fost introduse planurile cincinale, muncitorii care depaseau normele de lucru erau numiti „stahanovisti” si in general toata lumea muncea pe principiul „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”. Dupa moartea lui Gheorghiu Dej (19 martie 1965), la conducerea tarii ajunge, dupa o scurta lupta pentru putere, Nicolae Ceausescu. Numit Secretar General al Partidului Muncitoresc Roman, in 22 martie 1965, acesta a condus Romania pana la Revolutia din 22 decembrie 1989.

Anul 1965, aduce schimbarea numelui tarii, aceasta devenind Republica Socialista Romania, iar partidul devine Partidul Comunist Roman. Ceausescu preia treptat atributiile Consiliului de Stat si isi impune propria viziune asupra dezvoltarii tarii. Accelereaza dezvoltarea industrie grele si initial, pare sa se disocieze de Pactul de la Varsovia si obedienta fata de URSS. Anul 1968 ii aduce simpatia poporului dar si aprecierea tarilor puternic dezvoltate, prin refuzul sau de a accepta ca armata romana sa ia parte la invazia Cehoslovaciei de catre rusi. Anul 1973 este anul intrarii sotiei sale, Elena Ceausescu, in Comitetul Executiv, aceasta devenind practic a doua putere in stat. in anul 1974, la Congresul al XI-lea, Ceausescu va fi numit Presedinte al Republicii Socialiste Romania. Este o perioada in care occidentul va manifesta multa bunavointa fata de Romania datorita abilitatii lui Ceausescu de a lasa impresia ca incearca sa se elibereze de influenta sovietica printr-o politica externa independenta. Pana in 1980, Ceausescu a dezvoltat industria in detrimentul agriculturii si a imprumutat sume uriase. Din anul 1980, a dorit sa achite imprumuturile intr-un timp foarte scurt si a supus poporul la un program de austeritate excesiva. Este perioada cartelelor pentru alimente, a intreruperilor de energie electrica, a lipsei de caldura in case, pe scurt a unor privatiuni greu de imaginat astazi. Populatia era controlata prin activistii de partid si prin aparatul de securitate extrem de dezvoltat. Dictatura, minciuna si coruptia, traiul inuman, a scos muncitorii brasoveni in strada in noiembrie 1987. Miscarea de revolta a fost imediat anihilata de fortele de ordine. Dar nu a mai putut anihila mişcarea revolutionara din decembrie 1989 ce a izbucnit in mai multe orase ale tarii. A fugit din Bucuresti dar a fost prins, judecat si executat in ziua de 25 decembrie 1989.

 incepand cu anul 1990 se poate vorbi de o noua Romanie. S-a revenit la un sistem democratic, conducerea tarii fiind asigurata de presedinte, guvern si parlament bicameral. Noua Constitutie, adoptata in 1991, garanteaza libertatea civila, a presei, a justitiei si dreptul la proprietate. Alegerile sunt libere si partidele alterneaza la putere. in 1993 Romania a devenit membra a Consiliului Europei, in anul 2004 a devenit membra oficiala in NATO si, de la 01.01.2007, este membra a Uniunii Europene.

Galerie foto


Parerea ta ne intereseaza!

Written by Paul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIPHY App Key not set. Please check settings

QUIZ: Can You Guess What Type Of Music Each Person Is Listening To? Trivia Quiz

Casa de Cultura Cluj Napoca