Serviciul de ambulanta Sacele

 „127 Hours”, un film despre cat de departe ai putea sa mergi pentru a supravietui?

in saptamana 18-23 februarie, la Cityplex Brasov va rula in premiera in Romania un film extraordinar: „127 Hours”, productie care a primit o serie de nominalizari la premiile Oscar din acest an: cel mai bun actor in rol principal, James Franco (el fiind si gazda editiei de anul acesta a Oscarurilor), cel mai bun film, cel mai bun scenariu, cea mai buna muzica, cel mai bun montaj.

Filmul este inspirat dintr-o poveste reala: un catarator care traieste dupa conceptul „I can do it myself” („Pot sa fac orice singur”), cade intr-o crevasa, intre doi pereti de canion, isi prinde bratul intr-un bolovan si, timp de 127 ore (mai mult de 5 zile) – timp in care e blocat – inregistreaza pe camera video mesaje de adio catre cei care il cunoscusera, convins fiind ca n-are cum sa scape sau sa fie gasit. Totusi, dupa cinci zile de stat blocat intre pereti, hotaraste sa isi taie bratul, ca sa se elibereze. Dramatismul este maxim, pentru ca isi taie pielea cu un briceag si isi striveste oasele chiar de bolovanul care il bloca. Aceasta scena a avut un impact extraordinar asupra publicului, obligandu-l pe acesta sa isi raspunda la intrebarea „Cat de departe ai putea sa mergi pentru a supravietui?”. Filmul a creat destul de multe controverse in Statele Unite ale Americii, din cauza dramatismului scenei taierii mainii, astfel ca personajul real, Aron Ralston, a devenit un super-icon dupa intamplarea aceasta. El si-a pus in loc de mana o proteza cu care se poate catara – un piolet. „Prima oara in Romania, filmul acesta se vede la Brasov. Am facut mari eforturi sa reusesc acest lucru, dar mi-am dorit foarte mult, intrucat am considerat ca cea mai pasionata comunitate de catarat/alpinism/mountain biking/sporturi extreme e in Brasov si ca, pentru asta, merita sa vada primii filmul, inaintea oricui altcuiva din Romania. in saptamana in care e la Brasov, filmul nu va mai putea fi vazut nicaieri in alt loc din tara”, a mentionat Crina Novac, director Cityplex Brasov.

                                                       Aron Ralston, eroul care a inspirat acest film

        Din „culisele” filmului…

  • La premiera filmului, James Franco a stat in sala exact in spatele personajului real, Aron Ralston. Pe parcursul intregului film, Aron s-a aplecat catre sotia lui si i-a spotit lucruri la ureche. Franco era innebunit la gandul ca Aron comenteaza chestiile care nu ii plac la felul in care i-a fost redata pe film povestea reala. La finalul filmului, Franco s-a dus si l-a intrebat, cu inima stransa: “Zi, man, a fost ok?” Aron s-a uitat la el, i-a strans mana si i-a spus ca mai mult de jumatate din film a plans continuu.

                                                                                                       Amber Tamblyn, Aron Ralston si James Franco

  • Multi oameni critica filmul pentru scena de maxim dramatism, in care personajul ia decizia de a-si taia bratul blocat in perete, cu singurul instrument ascutit pe care il avea la indemana: un briceag. Franco spune, insa, ca nu intelege atitudinea acestor spectatori, “seria SAW, spre exemplu, e de zeci de ori mai inspaimantatoare si mai dureroasa decat „127 Hours”, iar oamenii nu au nici o problema cu asta, doar pentru ca nu pare realist, ci e doar un film horror”.

                                                                                                                 Pe platourile de filmare

  • De fapt, producatorii SAW chiar l-au abordat pe Aron cu intentia de a-i transforma povestea intr-un film de groaza din aceasta serie. Aron a ras si a refuzat categoric.
  • James Franco a jucat in Spider-Man (3 serii), in Eat Pray Love si e considerat cel mai bun actor care l-a jucat vreodata pe James Dean. Danny Boyle, regizorul, a facut Slumdog  Millionnaire, Trainspotting, 28 Days later, The Beach.
  • Franco a vizionat casetele originale ale lui Aron Ralstom, pe care acesta le-a filmat in cele cinci zile in care si-a asteptat salvarea (sau moartea), prins in canion. Aron nu a aratat aceste filmari decat regizorului, lui James Franco si prietenilor de la care si-a luat ramas-bun pe caseta, in timpul filmarilor din canion.
  • Atmosfera din film seamana cu cea din „Cast Away/„Naufragiatul”, in care personajul principal trece prin toate Cele 5 Stadii ale Supravietuirii: detasare, gluma, turbare, revelatie si do-what-you-gotta-do/fa-ceea-ce-trebuie-sa-faci.
  • De fapt, ce face Aron Ralston nu e „catarat” sau „aplinism”, ci „canyoneering”. Cei care practica acest gen de sport extrem cauta cele mai inguste falii dintre peretii canioanelor si fac un fel de „cadere libera” (dar asigurata) de pe varf pana in locul in care vor sa ajunga.
                                                                                                                          Canyoneering

      Interviu cu Aron Ralston

    Interviu James Franco

Reporter: Ce te-a facut sa accepti rolul acesta?

James Franco: Am fost atras de structura neobisnuita a acestui film. Nu cred ca as fi facut acest film chiar cu orice regizor. Pentru mine a fost foarte important ca s-a implicat Danny. Dupa ce am lucrat cu el am realizat cat de mult s-a dedicat pentru a face acest film. Experimenteaza si cocheteaza cu necunoscutul, iar ideea aceasta mi-a placut cu adevarat. imi plac filmele cu un ritm mai lent decat cele cu ritmul prea alert. Dar Danny face totusi filme in ritm alert si sunt foarte multumit de felul in care a iesit filmul nostru. Tot ce poti controla ca si actor sunt persoanele cu care te decizi sa lucrezi si cat de tare te dedici rolului, asta ar fi cam tot. Asa ca m-am gandit ca ar fi interesant sa fac un film asa de neobisnuit, mai ales cu cineva ca Danny Boyle!

 Rep: Ai fost surprins de rapiditatea filmului? Este vorba de un om intepenit intr-un bolovan pe un versant si publicul s-ar putea astepta la o experienta oarecum limitata.

J.F: Danny este atat de priceput in incorporarea tuturor elementelor care fac un film grozav. De indata ce il editeaza si muzica cu toate elementele sunt acolo, reda o experienta completa. Cred, totusi, ca altul este motivul pentru care filmul este atat de intens, nu neaparat scena amputarii pe care foarte multi oameni se concentreaza, ci efectul general al filmului, felul in care este turnat. M-am gandit la asta inainte sa ne apucam si este o poveste spusa in principal prin actiuni fizice, toate aceste mici victorii si esecuri care evidentiate cum trebuie aduc publicul mai aproape de personajul principal. Nu-ti spune sentimentele lui, pur si simplu ti le arata. O face in asa fel incat publicul devine una cu personajul. Cand acesta vorbeste, o face intr-un mod foarte neconventional deoarece acesta vorbeste cu camera, fapt care-i da o justificare pentru a vorbi cu publicul in mod direct. Este adevarat ca vorbeste cu familia si prietenii, dar se uita fix in obiectivul camerei ca si cum ar vorbi cu publicul, astfel creeaza o experienta foarte intensa.

 Rep: Ai urmarit filmarile adevarate pe care Aron Ralston le-a facut atunci cand a fost prins pe versant?  Astfel de materiale trebuie sa fie foarte valoroase pentru un actor.

 J.F: Da, nu am mai avut parte de asa ceva pana acum. Aron ne-a aratat adevaratele filmari si sunt incredibil de marcante si puternice, deoarece este vorba de acest tip, care si-a acceptat propria moarte si care totusi nu isi plange de mila. A fost foarte echilibrat deoarece stia ca acestea vor fi ultimele lucruri pe care le va vedea mama lui, stiind ca pentru ea isi filmeaza ultimele cuvinte, numeroase au fost momentele in care a trebuit sa opreasca totul, fiind coplesit de sentimente. Cand i-am interpretat pe James Dean si Allen Ginsburg mi-a fost de mare folos sa le preiau gesturile si personalitatea, dar totusi nu a fost un film despre cele mai intense momente din vietile lor.

 Rep: Filmarea lui Aron este foarte similara cu ce ai folosit tu in film?

 J.F: Da. Unele mesaje sunt chiar identice cu ce a spus Aron in film, dar pe langa asta, a fost de mare folos sa-i vad comportamentul. Aron nu isi arata filmarile multor persoane cu exceptia familiei si prietenilor care sunt mentionati in ele. Prima data cand l-am cunoscut le-a adus cu el si a fost un mod foarte deosebit de a-l cunoaste. Unele mesaje pe care le folosim in film sunt chiar cele pe care le-a folosit Aron.

 Rep: A fost si umorul o parte din ele?

J.F: Pai, Simon, scriitorul, si cu Danny au creat o scena de talk show, lucru pe care Aron nu l-a facut. Deci cred ca ceea ce Danny si Simon au facut a fost sa dezvolte acel simt al umorului copilaros pe care Aron chiar il are si au construit in jurul lui aceasta scena destul de nebuneasca, pe care eu o consider chiar geniala pentru ca functioneaza la atat de multe nivele. E o refulare comica, deoarece urmeaza chiar dupa scena unde el are o cadere emotionala – o visase pe fosta lui iubita si se trezeste realizand ca a fost doar un vis, isi pierde cumpatul si plange. Personajul este cel care incearca sa fuga de el insusi, folosind umorul, dar in acelasi timp, pare sa-si si revina la sfarsit. E o modalitate de a se confrunta cu el insusi si de a se autoprovoca in legatura cu alegerile care l-au adus aici.

 Rep: si casetele au aratat deteriorarea lui fizica?

J.F: Da, pentru ca a filmat in decursul a cinci zile si deci am putut vedea deteriorarea fizica. in plus, m-a facut sa vad puterea simplismului redarii sale. Nu reda un monolog de moarte sheakesperian; nu este important ceea ce spune, este contrastul dintre faptul ca-si cunoaste moartea iminenta si faptul ca vorbeste foarte intim cu familia sa – si lucrul acesta este ceea ce este atat de puternic. De asemenea, un alt lucru de valoare a fost faptul ca am petrecut multe zile cu Aron. Dar, diferenta dintre a vorbi cu el fata in fata si a urmari filmarile este ca pe filmari Aron nu stie ca va supravietui si deci comportamentul sau e pur, pentru ca nu stie ca va fi un final fericit.

Rep: Jucand rolul cuiva care era atat de aproape de moarte a schimbat ceva pentru tine, felul in care privesti viata?

 J.F: Cred ca da. Cred ca acesta este unul dintre lucrurile pe care Danny spera sa le faca acest film.   

Rep: Un alt regizor cu siguranta ca ar fi abordat povestea in alt fel. Danny foloseste multa muzica si e foarte rapid. Un alt regizor ar fi putut sa-l simplifice. ti-ar fi placut mai mult asa? 

 J.F: Ei bine, acela ar fi fost un alt film. Sunt atat de multe lucruri neobisnuite in acest film. Suntem atat de obisnuiti cu dramele construite pe scene cu personaje multiple, cu dialog, vorbind unul cu celalalt, si deci Simon a trebuit sa se adapteze la asta. Cineastii sunt obisnuiti sa poata filma mai multe personaje si editorii sunt obisnuiti cu astfel de materiale, pe care le pot taia si lega, si Danny este obisnuit sa dezvolte scene intre actori si intre dinamica dintre actori, si deci toata lumea a trebuit sa se adapteze la situatie. Faptul ca Danny a creat aceasta experienta captivanta n-as spune niciodata ca imi rapeste din performanta. Sunt, cu siguranta, multumit cu modul in care el a creat propria sa experienta unica. 

Rep: Joci rolul unei persoane reale, pe care ai cunoscut-o. Cum iti afecteaza acest lucru performanta?

 J.F: E un lucru foarte delicat sa spun povestea lui Aron si sa o spun intr-un mod in care tu sa crezi ca ar fi o experienta. Deci a necesitat folosirea multor lucruri din viata lui Aron. Modul in care am actionat nu a fost acela in care eu l-am imitat servil pe Aron, ci i-am imprumutat povestea si am redat-o cat de real am putut, din cap pana in picioare.  

 Rep: iti faci griji ca povestile din presa despre scena amputarii din 127 de Ore ii va face pe oameni sa nu mearga sa vada filmul?

J.F: Eu sincer cred ca motivul pentru care acea scena pare a fi atat de intensa este de fapt contextul, tot ce s-a intamplat inainte si relatia pe care publicul o are cu personajul. in 127 de Ore, treci prin atat de multe lucruri cu acest personaj, astfel incat atunci cand ajungi la acea scena, cred ca oamenii vor ca el sa reuseasca sa treaca mai departe si percep, de fapt, scena intr-un mod diferit – intr-un fel mult mai apropiat. Cred ca poate chiar si oamenii care de obicei nu ar vrea sa se uite la acest gen de scena, vor incerca de fapt sa o vada sau sa-l ajute pe el sa treaca prin ea in vreun fel. Danny este foarte constient de natura sensibila a unei astfel de scene, dar in primul rand, trebuie sa-i fim loiali lui Aron. Trebuie sa respectam experienta prin care a trecut; i-au trebuit mai mult de 40 de minute sa-si taie propriul brat si scena noastra are cam trei minute. Sa taiem si mai mult din poveste ar micsora cu totul experienta lui Aron. Trebuie sa faci experienta sa fie putin dificila, pentru ca ea este un portal prin care trebuie sa treaca, nu doar personajul, ci si publicul. Vrei sa le dai acea experienta de a trece prin aceasta dificultate ca sa poata ajunge pe partea cealalta si sa aiba acea usurare. 

 

Parerea ta ne intereseaza!

Written by Paul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIPHY App Key not set. Please check settings

QUIZ: Can You Guess What Type Of Music Each Person Is Listening To? Trivia Quiz

Casa de Cultura Cluj Napoca