Teiul lui Eminescu Gradina de pe dealul Copou Motiv celebru in lirica eminesciana

Teiul lui Eminescu continua sa traiasca pe Dealul Copou din Iasi si a devenit, datorita celebrului poet, un adevarat simbol al iubirii. Istoria banala a copacului din gradina Copoului a capatat valente de basm, insasi existenta in timp a teiului fiind un adevarat miracol. Parcul Copou isi datoreaza existenta domnitorului Mihail Sturdza, cel care a avut ideea infiintarii unei gradini publice aici, ca loc de promenada pentru ieseni. Printre arborii din acest parc se numara si „teiul lui Eminescu” numit asa pentru ca era locul preferat de meditatie al poetului. Pe banca umbrita de ramurile teiului odihnea adesea Eminescu, singur sau insotit de nu mai putin celebrul sau prieten, Ion Creanga. Tot aici, in parcul Copou, se plimba poetul indragostit impreuna cu iubita sa, Veronica Micle. Din punct de vedere strict „botanic”, teiul este o minune a naturii. Este un tei argintiu, cu o varsta de peste 250 de ani, fiind cel mai batran arbore din parc. Afectat grav de o puternica furtuna, teiul a intrat in atentia Primariei Iasului in anul 1953 cand s-a hotarat salvarea acestui adevarat simbol al iubirii dar si al Iasiului. Astfel scorbura ce se formase in trunchiul batran a fost „plombata”cu nisip, var si ciment iar trunchiul a fost inconjurat cu benzi metalice menite sa-l sustina. Profesorul dr. Mandache leocov, director al Gradinii Botanice din Iasi l-a studiat si a observat ca batranul arbore gasise modalitatea de a supravietui cu ajutorul a doua radacini care, prin trunchiul gol, pe langa plomba, s-au intins pana cand au ajuns in pamant din nou. Astfel, in anul 1990, plomba a fost indepartata si copacul a fost ajutat sa-si continue existenta centenara spre incantarea vizitatorilor parcului. Povestea „Teiului lui Eminescu” continua si in zilele noastre, la peste 100 de ani de la moartea poetului, caci minunatul tei a fost unul dintre motivele celebre ale liricii eminesciene. Teiul, in poezia lui Eminescu, este un protector simbolic al tinerilor indragostiti, al iubirii romantice, al paradisului. Fosnetul frunzelor, mireasma dulce a florilor, semtimentul de pace, bucuria de a fi alaturi de fiinta iubita, toate sunt prezente in poemele eminesciene si au incantat de-a lungul anilor milioane de cititori. Criticii literari au emis chiar ideea ca teiul, in poezia lui Eminescu, este „arbore-casa cu fapturi paradisiace…protector al perechii de indragostiti…al perechii edenice de dinaintea caderii in pacat”. Iubirea pura, aproape adolescentina, este ilustrata de florile teiului: „Vom fi singuri-singurei, / Iar in par infiorate / Or sa-ti cada flori de tei.” (Dorinta); „Sub sirul lung de mandri tei / sedeau doi tineri singuri: // (…) // Miroase florile-argintii / si cad, o dulce ploaie, / Pe crestetele-a doi copii” (Luceafarul). Ar mai trebui spus ca in fata teiului se afla un bust din bronz al poetului (realizare a sculptorului Ion Mateescu) iar in apropierea lui se ridica muzeul dedicat lui Eminescu (opera a arhitectului Virgiliu Onofrei) dar si Aleea Junimea, alee pe care se afla busturile scriitorilor ce au format celebra asociatie literara.

Anual, la data de 15 iunie cand se comemoreaza moartea poetului, pe Dealul Copou se organizeaza „Sarbatoarea Teiului”, moment de aducere aminte si omagiere a celui ce a dat limbii romane noi valente literare. Tot ceea ce se refera la acest tei suscita interesul turistilor si este de la sine inteles ca toti cei ce trec prin Iasi vor poposi macar pentru cateva minute sa admire Teiul lui Eminescu.

Galerie foto

Parerea ta ne intereseaza!

Written by Paul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

GIPHY App Key not set. Please check settings

Biserica Barboi Iasi Ctitor vornicul Ursu Barboi Hramul Sfintii Apostolo Petru si Pavel

Festivalul Dramaturgiei Contemporane